Plasticul din îmbrăcăminte și efectele asupra organismului uman

Știai că aproape 70% din toate hainele de pe planetă sunt fabricate din plastic? Dezvoltarea de noi textile precum poliesterul și nylon-ul a facilitat apariția așa-numitei „mode rapide”, în care  articolele vestimentare sunt purtate în medie doar de 7 ori, pierzându-și foarte repede din aspect și rezistență. Aceste haine prost făcute din materiale plastice au numeroase efecte secundare dăunătoare, cum ar fi, de exemplu, poluarea cu plastic și intoxicarea organismul nostru. Cum se întâmplă asta? Simplu. În timpul producției, purtării și aruncării, materialele plastice care sunt folosite în haine eliberează mici fragmente numite microfibre. Aceste particule au o dimensiune mai mică de 5 milimetri și aparțin familiei microplasticelor, care datorită dimensiunilor mici ajung în aer, apă, chiar și corpul uman. Deci, ne îmbolnăvesc oare hainele? Dovezile științifice demenstrează că emisiile de plastic din hainele noastre este un motiv de îngrijorare serioasă. Este practic imposibil să evităm expunerea la fibrele microplastice în viața noastră de zi cu zi și eliminarea acestor microfibre poluante din mediu este destul de complicată. Prin urmare, este imperativ să se ia măsuri de atenuare pentru a reduce eliberarea de microfibre de plastic la sursă.

Peste două treimi din tesăturile utilizate pentru fabricarea îmbrăcămintei din întreaga lume cuprinde materiale plastice, cum ar fi poliester, acril și nylon. Pentru a înțelege mai bine acest lucru: în 2020  lumea a avut nevoie de tocmai 59,7 milioane de tone de fibre virgine pe bază de fosile pentru a acoperi necesarul din industria textrilă. Dintre toate materialele folosite la nivel mondial pentru îmbrăcăminte, poliesterul este cel mai folosit. Se cunoaște că tocmai 57 milioane de tone de poliester au fost produse,  reprezentând 52% din piața globală a fibrelor în 2020, iar poliamida (nylon) a avut o cotă de piață de 5%. Se așteaptă ca până în 2030, cererea globală de fibre să fie de 135 de milioane de tone anual, cu peste 75% reprezentând materiale sintetice. Dacă în anul 2000 s-au fabricat 50 de miliarde de articole noi de îmbrăcăminte, aproape 20 de ani mai târziu, această cifră s-a dublat, potrivit Fundației Ellen MacArthur. În fiecare an, la nivel global sunt produse 100 de miliarde de piese noi de îmbrăcăminte, ceea ce reprezintă aproape 14 articole pentru fiecare persoană de pe planetă. Consumatorul mediu cumpără cu 60% mai multe articole de îmbrăcăminte în fiecare an, dar le folosește cu 50% mai puțin timp comparativ cu acum 15 ani.

9 milioane de tone de plastic ajung în ocean în fiecare an. La eliberarea în mediu, materialul plastic este fragmentat în particule cu dimensiuni mai mici de 5 mm (microplastice) sau în fragmente chiar mai mici de < 0,1 μm (nanoplastice). Marea majoritate a microplasticelor provin din descompunerea deșeurilor de plastic mai mari, de exemplu prin expunerea la lumina UV, abraziunea fizică a deșeurilor menajere, spălatul rufelor, foliile agricole, lucrările de construcții sau plasele de pescuit. Ceea ce a început ca o problemă de contaminare a mediului marin a devenit și o problemă de sănătate umană. De la începutul secolului al XXI-lea, dovezile științifice conform cărora micro și nanoplasticele prezintă un risc pentru sănătatea tuturor vieții de pe pământ au crescut enorm. În marile orașe ale lumii, cum ar fi Paris și Londra, aerul exterior conține cantități mari de fibre plastice – 17%.

În 2019, rezultatele științifice privind efectele potențial dăunătoare ale micro și nanoplasticelor asupra sănătății noastre au fost prezentate la Plastic Health Summit de la Amsterdam. Volumul dovezilor științifice a crescut în ultimii ani enorm și acum știm mult mai multe despre efectele nocive ale microplasticelor asupra plămânilor noștri. Fibrele sintetice dislocate din îmbrăcăminte sunt o cauză majoră a inflamațiilor acute sau cronice. Praful din exterior și interior conține fibre microplastice și în special spațiile închise conțin concentrații mari (aproximativ 30%). În majoritatea societăților, oamenii își petrec aproximativ 90% din timp în interior, unde sunt expuși la aceste particule. Odată inhalate, microfibrele pot pătrunde în țesutul pulmonar și pot provoca inflamații cronice, despre care se știe că este o cauză principală a bolilor precum cancerul, bolile de inimă, astmul și diabetul. Microplasticul inhalat poate ajunge la ficat, inimă, rinichi și creier și chiar la fetus. Prin ingestia de alimente și băuturi, microplasticul intră în tractul gastrointestinal și provoacă inflamație intestinală, stres oxidativ, permeabilitate crescută, tulburări ale florei intestinale și alte pericole pentru sănătatea intestinală. Există o relație clară între expunerea mare la fibrele microplastice (nylon) și două boli a intestinului (boala Crohn și colita ulceroasă). Nivelul de toxicitate și efectele fibrelor microplastice asupra oamenilor depind de doză (exprimată fie în număr de particule, fie ca masă-greutate), lungime și diametru, viteza de depunere, durabilitatea fibrelor și imunbitatea organismului. Copiii mici (< 0,5 ani) inhalează de două ori mai multe fibre sintetice și ingeră de douăsprezece ori mai mult decât adulții, deoarece copiii mici își ating gura cu mâinile mult mai des decât adulții. Petrecând mult timp târându-se pe podea, copiii sunt expuși la un risc mai mare de expunere la fibrele microplastice. În dezvoltarea lor biologică timpurie, copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele adverse.

În medie, anual fiecare persoană inhalează aproximativ      121 000 particule de microplastic, 52 000 sunt ingestate, ceea ce sumează o cantitate de aproximativ 163 000 particule de microplastic întâlnit în corpul uman (sursa: Programul națiunilor unite de mediu (UNEP). De la poluare la soluție – o evaluare globală a deșoilor marine și a poluarii plastice. UNEP, NAIROBI, 2021). Se estimează că 30 000–465 000 de microfibre pe m² (sau 175–560 microfibre/g) sunt desprinse din articolele de îmbrăcăminte textile în primul ciclu de spălare. Datorită utilizării pe larg a microplasticelor, și în special a fibrelor sintetice, oamenii sunt expuși la aceste particule peste tot și acum se știe în general că mâncăm, bem și respirăm plastic în fiecare zi. De exemplu, mierea, zahărul, sarea, berea, laptele și apa potabilă îmbuteliată conțin microplastice, la fel ca fructele de mare, cum ar fi stridiile, scoicile, și peștele. De-a lungul vieții, datorită expunerii la microplastic prin ingestare și inhalare, se estimează că copiii și adulții consumă în mediu 700 particule/cap de locuitor/zi, date colectate din probe biologice din intestin, țesuturi corporale și fecale. În afară de inhalarea fibrelor sub formă de praf fin din aer, oamenii sunt, de asemenea, expuși la poluarea cu microplastic din aerul locuinței/oficii. Primul studiu care analizează poluarea cu microfibre în spații de interior a fost realizat în două apartamente și un birou la o distanță de 10 km de Paris. Toate probele au conținut microfibre, dintre care 33% au fost de origine petrochimică (sintetică), adică plastic. Un studiu recent a constatat că 30% din praful captat în filtrele de aer condiționat din dormitoare, birouri și camere de zi constituie fibre microplastice, precum poliester, celofibră și celofan.

Într-un studiu realizat în 2011, oamenii de știință au colectat mostre de sedimente de pe țărm din 18 locații de pe tot globul (în Australia, Japonia, Peninsula Arabă, Africa, Europa și America de Nord și de Sud). Cercetătorii au prelevat, de asemenea, eșantioane de la stațiile de epurare și din apele uzate ale mașinilor de spălat. Aproape 85% din fibrele sintetice din probele de sediment au constat din plastici ca poliester, acrilic și nylon. Fibrele microplastice sunt extrem de greu de îndepărtat din apele reziduale. Analizând mostre de apă uzată de la mașinile de spălat de uz casnic, cercetătorii au reușit să demonstreze că un singur articol de îmbrăcăminte poate produce mai mult de 1900 de fibre per spălare. Studiile de cercetare ulterioare au confirmat că spălarea hainelor a dus la eliberarea unei cantități semnificative de fibre, care crește odată ce creștem temperatura apei, cantitatea detergentului și rotațiile pe minut. Țesăturile tricotate din poliester și bumbac reprezintă cea mai mare parte a producției globale de fibre pentru fibre naturale și sintetice. În urma spălării acestor două tipuri diferite de material s-a demonstrat că articolele de îmbrăcăminte din bumbac eliberează mai multe fibre decât cele din poliester. Cu toate acestea, bumbacul este complet biodegradabil, în timp ce poliesterul nu suferă modificări semnificative în timp. Cu alte cuvinte, poliesterul se acumulează în mediul acvatic, iar bumbacul nu.

O preocupare emergentă a materialelor plastice din mediu este potențialul microplasticului de a transporta și transmite agenți patogeni dintr-o zonă în alta. Anumiți paraziți protozoari zoonotici sunt capabili să se prindă de microplastice, inclusiv microfibre de poliester, în apa de mare. Peștele și crustaceele care ingerează fibrele infestate pot provoca îmbolnăviri oamenilor care consumă aceste produse marine. Multe substanțe chimice sunt adăugate fibrelor și textilelor ca ignifuge, impermeabilizare (de exemplu, PFAS), blocare raze UV și coloranți. Aditivii chimici, cum ar fi ftalații și bisfenolul A (cunoscuți perturbatori endocrini) se pot scurge din particulele din interiorul corpului și pot interfera cu hormonii.

Este inevitabil ca microfibrele sintetice să persiste în mediu pentru perioade lungi de timp. Pe măsură ce populația umană crește și oamenii folosesc mai multe textile sintetice, contaminarea habitatelor și animalelor cu microfibre sintetice persistente va crește și aceasta este un motiv serios de îngrijorare. Majoritatea calculelor fluxului de țesături din industria modei se bazează pe cererea mare pieței. Cu toate acestea, acest lucru este puternic influențat de afacerile nesustenabile ale industriei. „Moda rapidă” este un model de afacere nesustenabil și poluant, cauza fiind nenumăratele tendințe noi de modă și haine de calitate proastă. Firele sintetice(din plastic) sunt un material ideal pentru a crea articole de îmbrăcăminte cu o durată de viață scurtă. Ca rezultat, cantitatea de pierderi de fibre și deșeuri post-producție și post-consum este imensă. Acest lucru face ca industria modei să fie unul dintre cele mai poluante sectoare din lume. Nu este plăcut să recunoaștem, dar de ani de zile mărcile noastre preferate ignoră sau neagă faptul că hainele lor poluează în continuu mediul înconjurător cu plastic. Încă de la primele etape a procesului de producție, până când puloverul, jacheta sau căciula sunt în cele din urmă aruncate, articolele de îmbrăcăminte emană poluanți sub formă de microfibre de plastic. Realitatea este că nimic nu se schimbă, aceste companii vorbesc tot timpul despre sustenabilitate și metode de producție mai ecologice cu scopul de a acoperi alte probleme majore de poluare a mediului și intoxicare a oamenilor.

Ce putem face noi ca consumatori pentru a reduce din poluarea cu microplastic?

Răspunsul e simplu – utilizarea hainelor pe care le procurăm pentru o perioadă cât mai îndelungată. La fel, putem să alegem haine din materiale reciclate, din fibre naturale și să cerem brand-urilor să trateze poluarea cu plastic din industria modei la modul cel mai serios.