Interviu cu Roxana Puia, Director marketing Asociația Environ, Romania

Industria reciclării poate contribui la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea unei economii verzi și sustenabile!

Ce ne puteți spune despre piața DEEE-urilor din România și cât de complicat a fost să îndepliniți ținta de colectare?

R.P. – În general, situația privind gestiunea deșeurilor în România este plină de provocări, iar domeniul deșeurilor electrice nu face excepție. Ne confruntăm cu lipsa de armonizare legislativă, cu absența punctelor municipale de colectare care ar trebui să se regăsească cîte 1 la 50.000 de locuitori, cu lipsa de implicare și interes a autorităților publice locale și cu lipsa de informare sau motivație a cetățenilor de a colecta selectiv deșeurile pe care le generează. În plus, ținta de 45% din media cantităților de EEE puse pe piață în ultimii 3 ani nu este adaptată la nivelul de trai și stilul de consum din țara noastră. Multe echipamente se află la prima dotare în gospodării, astfel că nu înlocuiesc produse mai vechi, ciclul de viață al unui produs este mult mai lung raportat cu ritmul de înlocuire din statele europene dezvoltate, iar românii în general se despart greu de aparatura veche: fie o depozitează, fie o vând online pe site-urile second hand, fie o donează altor cunoștințe.

În tot acest context, 2019 a fost un an foarte dificil în care echipa noastră s-a mobilizat și a depus eforturi extraordinare în toate direcțiile, reușind astfel să atingem la finalul anului o rată de colectare a DEEE de 45,97%. Am extins numărul de parteneriate cu operatorii autorizați de colectare, am încercat să întărim colaborarea cu autoritățile locale organizând împreună campanii de colectare de la populație și instituind astfel acele puncte mobile de colectare și am continuat campania intensivă de conștientizare și educare a populației pe care o derulăm fără întrerupere încă de la înființarea Asociației.

Care sunt premisele necesare pentru a reuși îndeplinirea obiectivelor de colectare a DEEE-urilor?

R.P. – În primul rând este nevoie de foarte multă determinare, consecvență și muncă la care aș adăuga și pasiune pentru că nu este un domeniu de activitate la care rezultatele să vină foarte ușor. Din punct de vedere pragmatic, la modul ideal, un sistem performant de management al deșeurilor electrice ar trebui să se bazeze pe următoarele elemente:

• legislație bine definită care să traseze specific responsabilitățile fiecărui actor implicat, aplicabilă și controlabilă astfel încât prin susținerea autorităților competente cei care nu se achită de îndatoriri să fie trași la răspundere;
• crearea punctelor municipale de colectare accesibile la care populația să predea gratuit deșeurile electrice;
• responsabilitatea distribuitorilor prin îndeplinirea obligațiilor privind colectarea gratuită de la domiciliul clienților în regim 1:1 în cazul echipamentelor mari și preluarea în magazin a deșeurilor de mici dimensiuni prin poziționarea vizibilă a recipientelor dedicate și informarea corespunzătoare a angajaților;
• colaborare bună și comunicare deschisă între autoritatea centrală, autorități locale, salubrizatori, operatori de tratare și reciclare, colectori, organizații ale producătorilor și mediul de afaceri;
• sprijin din partea mass media privind creșterea gradului de conștientizare la nivelul publicului larg;
• simț civic, interes, responsabilitate din partea cetățenilor.

Cred că este vorba despre o asumare a responsabilității de la individ la companie, la autoritate, la factori de decizie. În final, aș adăuga că avem nevoie de fapt de o înțelegere din partea noastră, a tuturor, a obligațiilor pe care le avem ca locuitori ai acestei Planete de a ne îngriji de ceea ce lăsăm în urma noastră și generațiilor viitoare.

Cum funcționează preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice pentru producătorii și importatorii de echipamente electrice și electronice? Care sunt responsabilitățile Environ și ale producătorilor în acest proces?

R.P. – Potrivit Directivei Europene transpuse și în legislația României, există acest principiu al responsabilității extinse a producătorului (REP) care reprezintă o politică de mediu potrivit căreia responsabilitatea producătorului este extinsă până la stadiul post consum al ciclului de viață al produsului, ceea ce înseamnă că producătorul are responsabilitatea gestionării deșeurilor care rezultă din produsele puse pe piață.

Organizațiile colective cum este și Asociația Environ, preia pe bază de contract această responsabilitate și este obligată să finanțeze din timbrul verde încasat (costul de gestionare al DEEE pe care consumatorul îl achită la momentul achiziționării unui produs nou) de la producătorii afiliați, sistemul de colectare și reciclare al DEEE. Practic, noi organizăm puncte de colectare, dotăm magazinele cu recipiente de colectare, colaborăm cu operatori de colectare care au acces la deșeuri, organizăm preluarea și transportul deșeurilor către facilitățile de reciclare și urmărim închiderea cercului prin obținerea de rapoarte privind fracțiile rezultate și destinația acestora de la reciclatori. În plus, derulăm permanent campanii de educație ecologică în unitățile de învățământ, dar și la nivelul publicului general și încercăm să colaborăm cu autoritățile în vederea identificării celor mai bune soluții de însănătoșire a sistemului de gestionare a deșeurilor. Toate aceste activități au la bază un singur obiectiv: îndeplinirea țintei asumate în numele producătorilor care au ales să transfere responsabilitatea către Environ. La toate aceste servicii, se mai adaugă și sprijinul privind raportările către autoritățile de mediu și consultanță legislativă de mediu.

În ceea ce privește responsabilitatea producătorilor, considerăm că este un subiect căruia ar trebui să i se acorde mai multă importanță: e bine ca producătorii să înțeleagă că încheierea unui contract cu o organizație de transfer responsabilitate nu înseamnă că ei nu mai au absolut nici-o obligație în domeniu. Avem nevoie de sprijinul lor pentru a le putea îndeplini obiectivele și sprijin ar putea să însemne predarea gratuită a deșeurilor pe care le generează sau pe care le colectează de la clienți, răspuns prompt la solicitările sau informările venite din partea noastră care îi vizează în mod direct, implicare în campanii de conștientizare și responsabilizare a clienților. Pe scurt, companiile ar trebui să înțeleagă că indiferent de domeniul de activitate, au un impact asupra mediului, iar sustenabilitatea trebuie să facă parte din ADN-ul companiei, nelimitându-se doar la un trend sau o politică de CSR (Responsabilitate Socială a Companiei).

Pentru a colecta o cantitate atât de mare de DEEE-uri, indiscutabil este importantă implicarea și informarea comunității. Care sunt după părerea Dvs., cele mai eficiente metode pentru a debarasa populația de aceste deșeuri toxice?

R.P. – În primul rând, trebuie să convingem populația de necesitatea predării acestor deșeuri periculoase și pentru acest lucru noi derulăm încă din 2011 o campanie de educație ecologică în unitățile de învățământ, ,,Baterel și Lumea Non-E”, un program implementat în peste 1500 de școli la nivel național și de care au beneficiat circa 50.000 de elevi. Totodată, din 2018 am început un proiect bianual de conștientizare și colectare, campania ,,România Reciclează!” în cadrul căreia am organizat peste 200 de acțiuni în localități rurale și urbane din toate județele țării și sperăm ca în următorii 2 ani să ajungem în cel puțin 1000 de comunități.

Referitor la metodele de debarasare, așa cum am mai spus, este absolut necesar să creăm acele puncte municipale de colectare care să țină cont de densitatea populației, să fie accesibile din punct de vedere al amplasării și flexibile din punct de vedere al programului de lucru. Mai apoi, o soluție o reprezintă organizarea împreună cu operatorul de salubritate a unor campanii de tip ,,one day collection”, cel puțin trimestrial, la o dată stabilită și comunicată care să le permită oamenilor să se debaraseze de deșeurile voluminoase pe care poate nu le pot transporta singuri la punctele de colectare. Iar cea de-a treia variantă rămân punctele de colectare organizate în lanțurile de retail, la distribuitori. Environ a lansat în 2016 o aplicație pentru identificarea celor mai apropiate puncte de colectare a deșeurilor electrice și bateriilor uzate. Aplicația se numește ,,Unde Reciclăm?”(www.undereciclam.ro) și integrează peste 4500 de puncte naționale organizate în supermarket-uri, farmacii, benzinării, retaileri, centre comerciale etc., obiectivul fiind desigur să ușureze munca celor care ar fi vrut  să recicleze, dar nu știau unde pot preda aceste tipuri de echipamente.

Povestiți-ne care este soarta DEEE-urilor colectate, unde sunt acestea reciclate și dacă România beneficiază de materia prima secundară obținută din acest proces?

R.P. – Deșeurile electrice colectate ajung la operatorii de tratare și reciclare specializați unde au loc procesele de reciclare specifice fiecărei categorii de deșeu. Fracțiile rezultate prin reciclare pot ajunge să fie folosite pentru fabricarea de produse noi sau pot fi reutilizate ca atare. De pildă, plasticul, aluminiu și fierul din echipamentele TIC sunt folosite pentru a fabrica alte echipamente de același fel. Din telefoanele mobile se extrag plăci de circuit imprimat cu aur, argint, cupru, nichel, cadmiu, metale prețioase folosite în fabricarea de bijuterii sau la construcția de nave/vapoare, mobiliere de grădină, plăcuțe de înmatriculare sau piese de schimb auto.

Părerile cu referire la profitabilitatea afacerilor din reciclarea DEEE-urilor sunt diferite. Am vrea totuși să ne confirmați dacă există o motivație economică din reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice? Din ce tipuri de DEEE-uri (frigidere, telefoane, circuite, etc.) pot fi recuperate metale prețioase (Ag, Au, Pt etc) și desigur dacă  aveți  statistici la nivel cantitativ?

R.P. – Din punct de vedere al unei organizații colective, reciclarea DEEE este un proces care implică doar costuri: costuri de colectare, costuri de transport, costuri de reciclare, costuri de conștientizare, iar pentru noi ca ONG lucrurile nu se măsoară în profitabilitate.

Din alt punct de vedere, în acest moment într-o țară ca România care depozitează circa 70% din totalul deșeurilor generate, industria reciclării nu este neapărat profitabilă, fabricile de reciclare de multe ori neavând materie primă de procesat. Totodată, însă ar trebui să ținem cont de cei doi piloni care stau la baza promovării reciclării: reducerea consumului de resurse naturale și recuperarea materiilor prime secundare și diminuarea impactului negativ pe care deșeurile, dar și procesul de extracție al resurselor îl au asupra mediului înconjurător. Industria reciclării poate contribui la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea unei Economii Verzi, sustenabile și inițiativele la nivel european, precum Pactul Ecologic European recent adoptat și Pachetul pentru Economie Circulară  încurajează economia în acest sens.

Interviul este publicat în nurmărul 1 (25) al Revistei Managementul Deșeurilor. Pentru abonare la Revistă completați formularul aici.