Tranziţia către o economie verde presupune practicarea unei economii bazate pe politici şi investiţii care să facă legătura între dezvoltarea economică, biodiversitate, ecosistem, schimbările climatice, sănătatea şi bunăstarea populaţiei pe termen mediu şi lung. Aceste premise trebuie conectate între ele pentru a obţine dezvoltarea durabilă – considerată baza reluării creşterii economice la nivel global.
Deşi termenul este numit оn mai multe feluri, „economia verde”, „dezvoltarea durabilă verde” se referă în general la o economie оn care toate opțiunile de producţie şi de consum sunt realizate pentru bunăstarea societății şi a mediului. În termeni tehnici, este o economie în care societatea utilizează resursele оn mod eficient, sporind bunăstarea umană prin susținerea sistemelor naturale.
Conceptul de economie verde, pus in aplicare in tot mai multe sate şi oraşe de pe glob, este vehiculul ce asigură compromisul necesar intre obiectivele ecologice şi cele economice. Acest Concept a fost discutat pe larg in cadrul Conferinţei internaţionale „ Dezvoltarea durabilă verde a Republicii Moldova”, organizată de Guvernul Republicii Moldova, in parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Guvernul Danemarcei.
În condiţiile economice actuale, în care încă se resimt efectele post criză, Republica Moldova încearcă să se implice cat mai mult in vederea găsirii unor soluţii ce pot fi adoptate şi adaptate atît la nivel central, cat şi la nivel local. Noul sistem economic care se bazează pe dezvoltarea durabilă se pare că va deveni soluţia pentru depăşirea problemelor de mediu, a celor economice şi sociale, vizînd totodată gestionarea crizei şi a efectelor acesteia. În acest sens, este nevoie de luarea unor măsuri prin utilizarea unor politici adecvate care să creeze condiții pentru dezvoltarea economiei şi eradicarea sărăciei. În afară de metodele de producţie nepoluante, economia verde presupune și utilizarea resurselor naturale, energiei şi noilor tehnologii, În scopul favorizării dezvoltării economiei şi creării de locuri de muncă noi.
Prin acest concept, este necesară crearea unor noi modele de consum şi producţie durabile, care să nu forţeze ecosistemul. Dezvoltarea durabilă presupune dinamism, necesită schimbări permanente, adaptare şi cercetare, toate aceste elemente fiind strîns legate de conservarea mediului înconjurător şi utilizarea corespunzătoare a resurselor naturale.Pentru conservarea mediului şi păstrarea beneficiilor pe care ni le oferă acesta, trebuie redusă cantitatea materialelor noi extrase. Acest lucru necesită schimbarea modului in care se produc bunurile şi serviciile, inclusiv modalitatea consumului de resurse materiale. Așadar, este necesară crearea economiei verzi. Ce putem face pentru a obţine o economie bazată pe utilizarea eficientă a resurselor? Cert este faptul că avem nevoie să producem şi să consumăm într-un mod ce ar optimiza utilizarea resurselor implicate. Acest lucru presupune crearea unor sisteme de producție ce generează scăderea cantității de deşeuri sau care produc mai mult output cu mai puţin input.Productivitatea resurselor este strîns legată de structura economică a ţării în cauză.
Actualele procese de producţie şi de consum nu produc numai bunuri şi servicii. Ele produc, de asemenea, şi deşeuri (resturi din producere). Acestea pot lua forma unor poluanţi eliberaţi în mediu, piese neutilizate de materiale (lemn sau metal), sau alimente care nu se consumă dintr-un motiv sau altul. Acelaşi lucru este valabil pentru produse la sfarşitul perioadei lor de utilitate. Unele ar putea fi parţial reciclate sau reutilizate, în timp ce altele ajung în halde, depozite la deşeuri sau sunt incinerate. Având în vedere că resursele au fost folosite pentru aceste bunuri şi servicii, orice parte care nu este utilizată, de fapt, reprezintă un potenţial de pierdere economică, precum şi o problemă de mediu.
Europenii au generat în medie aproximativ 4,5 tone de deşeuri pe cap de locuitor. Aproximativ jumătate din această cantitatea se incorporează din nou în procesul de producţie. Termenul de „economie circulară”, prevede un sistem de producţie şi consum, care generează pierderi pe cît de puţin posibil. Într-o lume ideală, aproape tot ceea ce s-ar obţine ar trebui să fie reutilizat, reciclat sau recuperat, pentru a produce alte outputuri. Reproiectarea produselor şi proceselor de producţie ar putea ajuta la minimizarea risipei şi transformarea cantităţilor neutilizate pentru obţinerea unor alte resurse.
Noile reglementări pe care Ministerul Mediului le va impune agenţilor economici în domeniul gestionării deşeurilor au ca scop implementarea unei industrii verzi. Pînă la momentul actual, Republica Moldova n-a reuşit crearea unui sistem de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor, fiind cît de cît funcţional. În acest domeniu nu s-au făcut investiţii pentru procurarea echipamentului şi a instalaţiilor moderne de reciclare şi dezasamblare a deşeurilor regenerabile (DEEE, PET-urilor, sticlelor, hirtiei etc.), cu excepţia unor firme private care işi dezvoltă activitatea prin împrumuturi bancare. Datorită acestor firme se desfăşoară o activitate de colectare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, se asigură locuri de muncă.
Odată cu semnarea Acordului de Asociere şi liber schimb cu UE, aceşti agenţi economici vor trebui să facă faţă cerinţelor europene, prin majorarea capacităţilor de producere, fiind puşi astfel într-o situaţie dezavantajoasă faţă de colectorii şi reciclatorii europeni. Autorităţile publice centrale de specialitate ar trebui să susțină tehnic și financiar operatorii economici, deoarece aceștia necesită unele facilităţi în domeniu. În plus, ei sunt nevoiţi să achite TVA pentru colectarea şi reciclarea deşeurilor, impozite şi taxe la importul în ţară al echipamentului tehnic şi a tehnologiilor performante în domeniul managementului deşeurilor. Cu timpul întreprinderile de salubritate vor lua monopolul asupra deşeurilor, după cum se practică în majoritatea statelor comunitare. Va apărea şi o situaţie cînd toţi cei care astăzi activează în domeniul gestionării deşeurilor vor lupta pentru zonele de influenţă, se vor urmări şi se vor ameninţa pentru fiecare kg de deşeu de ambalaje colectat.
Această luptă se va duce pentru banul public, pentru fondurile primăriilor. Pînă la moment actual în ţară nu se achită taxa pentru depozitarea deşeurilor la gropile de gunoi. Vor apărea cerinţe noi faţă de operatorii economici, care vor prelua responsabilităţile de colectare şi reciclare a deşeurilor de la producătorii de deşeuri. Ei ar trebui să-şi asigure din fondurile proprii colectarea deşeurilor, prin cumpărarea maşinilor de transportare a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, să angajeze specialişti în domeniu, să majoreze taxele aplicate la vînzarea producţiei respective, care apoi devine deşeu. Industria de reciclare de care dispunem, chiar și dacă este primitivă, are nevoie de susţinere şi dezvoltare, de un tratament corect, deoarece o atitudine incorectă sau o lege aprobată in grabă vor duce la dezvoltarea unei pieţe negre, evaziuni fiscale şi hoţie. Strategia privind gestionarea deşeurilor 2013-2027 îşi propune să ofere o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii sociale. Așadar, este necesară elaborarea unui pachet de legi în ceea ce privește economia verde.