O economie bazată pe consum eficient de resurse

Este mai mult decît evident faptul, că avem nevoie de o economie funcțională – o economie verde. O astfel de economie, depinde, printre altele, de un flux neîntrerupt de resurse naturale și materiale.

Cît de posibilă ar fi menţinerea acestui flux de resurse? Sau riscăm să generăm un impact asupra mediului? Cât de mult putem extrage de fapt, fără a afecta mediul? Răspunsul se regăseşte într-un nou concept al dezvoltării, o nouă economie şi o altfel de gîndire.

Inclusiv şi pentru Republica Moldova, economia verde reprezintă o soluţie reală pentru reducerea şomajului, a sărăciei în masă, eficientizarea procesului de producţie şi consum, evitând în acelaşi timp epuizarea resurselor naturale.

Preluarea acestui concept la nivel naţional presupune identificarea unui set de condiţii, mecanisme şi instrumente ale politicii de dezvoltare a economiei verzi, prezentate în lucrarea “A guidebook to the green economy”, şi ajustate ulterior la cerinţele naţionale.

Cadru de politici privind creșterea verde pentru țările în dezvoltare – șase condiții, patru mecanisme și opt instrumente.

Șase condiții care ar favoriza  creșterea economică verde:

1. Restructurarea cheltuielilor publice;
2. Educația și formarea profesională;
3. Aplicare mai eficientă a legislației;
4. Regimuri speciale pentru drepturile asupra resurselor și terenurilor;
5. Crearea unor premise pentru efectuarea schimbului de experiență;
6. Facilitarea întreprinderilor să integreze cît mai rapid practicile sestenabile și echitabile.

Patru mecanisme de integrare a creșterii verzi:

1. Revizuirea Cheltuielilor de mediu;
2. Evaluare strategică de mediu;
3. Consiliile pentru Dezvoltare Durabilă;
4. Ecologizarea Contabilității / măsurile de dezvoltare alternative.

Opt instrumente a politicii  de creștere verzi:

1. Certificarea producției durabile și a comerțului;
2. Reforma subvențiilor;
3. Plățile pentru Serviciile de Mediu;
4. Reforma fiscală de mediu;
5. Investiții și stimulente Green Energy;
6. Existența întreprinderilor sociale verzi;
7. Achizițiile publice durabile;
8. Inovarea verde.

Cu certitudine, decuplarea consumului de resurse în raport cu repercusiunile activităţilor economice asupra mediului reprezintă o prioritate strategică la nivel naţional.  Se tinde spre atingerea unei decuplări relative astfel încât ritmul degradării mediului să fie unul mai lent comparativ cu valorile în creştere înregistrate de indicatorii economici.

În cel mai recent raport “Decoupling technologies, opportunities and policy options, 2014”, realizat de către  International Resource Panel, se identifică posibilităţile tehnologice existente şi cele care pot fi obţinute inclusiv oportunităţile în direcţia accelerării decuplării şi creşterii productivităţii resurselor. În cadrul acestui raport se menţionează că o mare parte din tehnologiile de decuplare și tehnici care aduc îmbunătăţiri de la 5 pînă la 10 ori mai mari cu privire la  productivitatea resurselor sunt deja disponibile. Acest fapt permite țărilor să continue strategiile de dezvoltare paralel cu reducerea semnificativă a utilizării resurselor și impactul negativ asupra mediului. Îmbunătățiri cu pînă la 60%-80% a consumului de energie și utilizarea eficientă a apei sunt posibile sub aspect tehnic și viabil comercial în sectoare precum construcțiile, agricultura, ospitalitate, industrie și transporturi. Grupul de lucru din cadrul acestui raport estimează ca rezultat al decuplării obţinerea unor economii de resurse în mărime de 2,9 – 3,7 mlrd USD anual pînă în anul 2030.

Obţinerea rezultatelor dorite poate fi posibilă doar prin unirea forţelor. Respectiv, se cere a fi prezentă o colaborare strînsă a sectoarelor publice şi a celor private prin elaborarea unor politici şi planuri de acţiuni care ar susţine şi facilita obţinerea decuplării şi eficientizarea procesului de producere prin minim de input şi impact asupra mediului în condiţiile în care outputul va fi în creştere.

În ultimul deceniu, economia UE a creat mai multă „valoare adăugată” în ceea ce privește Produsul Intern Brut pentru fiecare unitate de materie consumată. De exemplu, folosind aceeași cantitate de metal, economia a produs telefoane mobile sau laptop-uri, care au fost mai „valoroase” decât predecesorii lor. Acest lucru este cunoscut sub numele de productivitate a resurselor. În UE, productivitatea resurselor a crescut cu aproximativ 20 %: de la 1,34 EUR la 1,60 EUR per kg de material între 2000 și 2011, economia a crescut cu 16,5% în această perioadă.

Productivitatea mai mică a muncii și a capitalului plasează Republica Moldova pe ultimul loc în raport cu ţările membre UE după productivitatea resurselor pe kg de materie primă utilizată, cu doar 0,56 euro/kg. Cele mai înalte valori ale productivităţii resurselor naturale sunt înregistarte de către Olanda – 3,66 euro/kg, Luxemburgul – 3,54 euro/kg şi Marea Britanie- 3,13 euro/kg, iar cele mai joase valori de către Bulgaria – 0,67 euro/kg, Estonia – 0,64 euro/kg şi România 0,63 euro/kg.

Este o temă care ar trebui să ne dea serios de gândit, deoarece nu este la fel să crești folosind tot mai multe resurse, sau să avansezi fără a spori pe măsură sau chiar deloc consumul de materie primă, protejând în acelaşi timp mediului înconjurător. Condiția necesară a acestui trade-off ar fi tehnologia eficientă şi educaţia ecologică a populaţiei.

La momentul de față, cu părere de rău,  Republica Moldova mai degrabă practică un model economic liniar de dezvoltare, în care toate resursele sunt extrase din natură pentru a fi consumate iar resturile obținute aruncate, acțiuni care în timp generează impact asupra mediului, fapt ce implică cheltuieli suplimentare pentru a remedia eventuale consecințe negative.

Fig.1. Modelul economic linear şi circular.

Nu mai dispunem nici de timp și nici de resurse pentru a ne permite să acționăm greșit. Acum e momentul schimbării, reconcilierii cu natura și armonizării relației “economie-mediu – bunăstarea populației”. Această schimbare devine posibilă doar prin practicarea unui model circular de dezvoltare prin limitarea consumului şi a  risipei de materii prime şi resurse energetice neregenerabile şi  nicidecum a celui liniar, fig.2.

Tind să menţionez că documentele fundamentale, care stau la baza priorităților Ministerului Mediului pentru anul 2015 precum: Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM-UE 2014-2016;  Strategia de mediu pentru anii 2014-2023; Programul de activitate a Guvernului pentru anii 2015-2018, etc., vor avea succes doar în cazul în care se va porni de la un model prestabilit şi eficient de colectare şi evidenţă a datelor de mediu. Aici aşi face referire la unul din cele mai practice modele la nivel internaţional – Modelul „Presiune-Stare-Răspun (PSR)”, fig.3, care ar putea reflecta foarte bine nivelul de degradare a mediului şi cauzele acestuia la nivel naţional.

Utilizarea modelului PSR permite evidenţierea relaţiilor cauză-efect, contribuind astfel la informarea corectă a factorilor de decizie şi a publicului cu privire la problemele de mediu, economice şi interconectarea acestora. Acest proces este posibil prin  selectarea şi organizarea minuţioasă a indicatorilor, asigurînd astfel că nimic important nu a fost scăpat din vedere. Fiecare componentă în parte a modelului P-S-R, se diferenţiază după conţinut şi indicatorii de calcul.

Fig.2. Modelul “Presiune-Stare-Răspuns”, OECD

Pentru început ar fi necesar de efectuat inventarierea tuturor întreprinderilor generatoare de poluanţi cu eliberarea autorizaţiilor de mediu integrate şi licenţierea lor, care va prevedea şi o examinare serioasă a documentaţiei de proiect pentru fiecare întreprindere nouă sau veche precum şi o prezentare argumentată şi cu soluţii de alternativă a prevenirii poluării, depoluării sau utilizării deşeurilor de la sursă.

O altă recomandare ar fi completarea actualului  Sistem al  Contabilităţii Naţionale din moment ce acesta nu identifica cheltuielile de mediu. Includerea conturilor de mediu în contabilitatea naţională este posibilă doar prin înlocuirea Sistemului Contabilităţii Naţionale SNC cu un sistem satelit, numit în continuare Sistemul Integrat al Contabilităţii Economice şi de Mediu SICEM. Utilizarea acestui sistem va presupune următorii zece paşi:

Ca subiecți a activităţilor economice,  întreprinderile dirijează în mod semnificativ procesul de dezvoltare durabilă printr-o serie de  transformări structurale. Respectiv, contabilitatea mediului, oferă acestor întreprinderi, posibilitatea  evaluării cantitative a rezultatelor obținute prin aplicarea diverselor iniţiative de restructurare a sistemului economic pentru alinierea la cerinţele dezvoltării durabile.

La etapa actuală, cu părere de rău dispunem de un mecanism primitiv de contabilizare a datelor de mediu. Acest fapt, demonstrează încă odată aportul naţional în soluţionarea problemelor de mediu în raport cu cele socio-economice.

Apropiindu-ne cu paşi fermi spre Uniunea Europeană, trebuie să urgentăm aplicarea celor mai bune practici de mediu şi la nivel naţional. Pentru Republica Moldova, cea mai importantă orientare ar fi stabilirea unor indicatori cheie ai dezvoltării durabile, inclusiv şi evaluarea monetară a resurselor naturale. Această realizare se datorează în mare parte dezvoltării capacităţilor de colectare, prelucrare şi răspundere a datelor de mediu şi a resurselor naturale, prin îmbunătăţirea sondajelor economico-sociale, a descrierii mediului, dezvoltarea seriilor statistice de monitoring a mediului.