Cel puțin ultimele 2 secole, atitudinea oamenilor față de natură a fost una preponderant ostilă. În calitate de “ciudățenii ale naturii”, după cum ne-a catalogat Erich Fromm în cartea sa „A avea sau a fi?”, în încercarea de a ne rezolva problemele existențiale am ajuns să cucerim natura, transformând-o potrivit scopurilor noastre, contribuind astfel direct la distrugerea ei. Paradoxal e faptul că deși cel mai puternic din instinctele omenești este cel al supraviețuiri, nu suntem suficient motivați pentru a fi, a gândi și acționa diferit, adică sustenabil și prietenos mediului.
În prezent unei minorități de numai 15 – 20% din populația lumii, în principal din țările bogate, îi revine aproximativ 80 la sută din consumul total de resurse globale. Cele mai mari 500 de companii private au o putere economică și politică pe care nici un rege, nici un împărat, nici un papă nu a avut-o pe această planetă. Au stabilit o dictatură mondială mai puternică decât orice stat. Unde mai pui, că în ciuda tuturor promisiunilor făcute la Paris în 2015, cei mai mari cinci producători înregistrează o creștere de 28% a emisiilor de pe urma consumului de combustibili fosili.
Biodiversitatea scade în cel mai rapid ritm din istoria umană, în prezent fiind pe cale de dispariție până la un milion de specii de animale și plante, peste 3 miliarde de oameni suferă de pe urma soluri degradate, iar alte 28 000 de persoane mor din cauza aerului poluat. Atunci când facem cumpărături luăm decizii pe termen scurt, fiind ghidați doar de preferințe și avantaje personale, mai puțin la cele peste 2 miliarde de tone deșeuri depozite la gropile de gunoi și alte 8 milioane tone de materiale plastice care ajung direct în ocean. Și ceea ce urmează e și mai alarmant, cu până la 10 miliarde locuitori pe glob în 2060, în condițiile unor limite ecologice fără precedent.
Dacă e sa facem o retrospectivă a timpului, începând cu Conferința de la Stockholm (1972), Raportul Brundtland (1987), Conferința de la Rio de Janeiro (1992, 2012), Summit-ul de la Johannesburg (2002), Conferința de la Bruxelles (2007), Conferința de la Copenhaga (2009), Conferinţa de la Paris (2015) și cel mai recent Adunarea Generală a ONU, New York (2019), ar părea că probleme de mediu sunt o prioritate pentru liderii lumii și că sunt aparent întreprinse măsurile necesare pentru a stabiliza deficitul ecologic. De fapt anume acești lideri pretind că întreprind multe acțiuni concrete și eficiente pentru a evita o catastrofă: conferințe interminabile, rezoluții, discuții despre dezarmare, toate dau impresia că problemele sunt recunoscute și că se iau măsuri pentru rezolvarea lor. Cu toate acestea cel puțin ultimii 25 de ani, nu se întâmplă nimic cu adevărat important. Adevărul este că “acei care conduc și acei care sunt conduși își anesteziază conștiința și dorința de supraviețuire dând impresia că știu care este calea și că se îndreaptă în direcția corectă”, după Erich Fromm.
Adevărul și puterea de a schimba traiectoria consumarismului excesiv și distructiv asupra mediului este în mâinile celor peste 7 000 000 oameni din 185 țări, care și-au vociferat îngrijorarea și s-au mobilizat în acest an pentru a stopa consecințele schimbărilor climatice, multe alte mii și milioane, care debarasează anual Pământul de deșeuri, cei care fac voluntariat de mediu și cei care se „revoltă” împotriva extincției.
Un simbol al acestei mișcări este Greta Thunberg, adolescenta suedeză de 16 ani, care a “mustrat” liderii lumii pentru lipsa de acţiune în faţa schimbărilor climatice, în cadrul summitului ONU de la New York. Tânăra activistă de mediu a avut un discurs care a făcut înconjurul lumii, readucând în atenţia publică o temă vitală “Cum îndrăzniţi!?” Pentru mai mult de 30 de ani, știinţa a dat dovezi clare. Cum îndrăzniţi să vă faceţi că nu vedeţi și să veniţi aici și să spuneţi că aţi luat măsuri suficiente când politicile și soluţiile necesare nu se văd nicăieri la orizont?!”
Țin să cred că demult am încetat „să fim” și suntem integral preocupați de „să avem”. Oare e suficient să mizăm pe ideea că cineva întreprinde măsurile necesare pentru a depăși colapsul ecologic? Cu siguranță NU, mai ales când în realitatea nu avem măsuri concrete și rezultate tangibile nici la nivel global, cu atât mai mult la nivel național.
Rămâne să sperăm că exemplul și perseverența Gretei Thunberg va inspira și motiva tinerii activiștii pentru mediu din Republica Moldova. Cât îi privește pe cei care conduc, “Încetați să dați impresia că se întreprind măsurile necesare. Nu avem atât de mult timp la dispoziție, ca să vă permiteți să scrieți ani la rând legi și să planificați acțiuni. E tipul să luați pe rând angajamentele asumate și să le transpuneți în acțiuni concrete.”
Editorial, Revista “Managementul Deșeurilor”, nr.23/2019